Dacă trecem prin Moldova:
Palatului Ghika Comăneşti
Muzeul de etnografie şi artă „Dimitrie Ghika Comăneşti”
....Palatul este construit pe doua nivele apartinând eclectismului vremii care domina spiritul Europei Occidentale la sfîrsitul secolului XIX. Palatul este asezat într-un frumos parc si asa cum arata Ortensia Racovita în "Dictionarul geografic al judetului Bacau" din 1895 parcul avea o întindere de "40 falci" si "era unul din cele mai mari si frumoase gradini din tara". Continea "doua orangerii si o florarie, pline cu plante exotice din cele mai rare" si se mai aflau aici "cascade, havusuri, un lac mare si mai multe canaluripe care se umbla cu barca, insule cu pavilioane si chioschiuri... ".-
Parcul si palatul au fost resedinta familiei pâna în 1946, dupa care a primit numeroase destinatii care au dus la degradarea acestuia. În 1979 au avut lucrari de restaurare si amenajare. În palat functioneaza Muzeul de Etnografie si Arta "Dimitrie N.Ghika – Comanesti" cu piese etnografice din microzona Trotusului de munte ( Palanca-Dofteana ) si lucrari de pictura contemporana româneasca provenite din patrmoniul Muzeului de Arta-Bacau.
Biserica ortodoxă Sf Nicolae Comănești
Biserica are o arhitectură specifica bisericilor ortodoxe din Moldova, fiind alcătiută dintr-o navă principala sub formă de corabie, turn clopotniţă. Pictura interioară a suferit mai multe reparaţii, temele prezente fiind întâlnite şi în cadrul altor biserici din zonă-raiul, judecata, învierea lui Isus, iadul. Alături de această construcţie bisericească se afla o noua construcţie, care păstreaza stilul primei biserici. În cimitirul care se găseşte în aceeaşi zonă existau cruci care conţineau texte în alfabetul chirilic. După reparaţiile din 1969, din timpul preotului Mareş biserica a căpătat formă de cruce.
Nu se cunosc date despre personalităţi care ar fi trecut pragul acestei biserici, este însă posibil ca marele explorator al Africii, Dimitrie Ghika să fi ajuns în aceasta zonă, el deţinând Palatul Ghika, actualul Muzeu etnografic al Văii Trotuşului, şi o moşie destul de întinsă, care cuprindea o zonă foarte mare din Comăneşti, înainte de 1948. Este posibil ca şi scriitorul Alexandru Vlahuţă în trecerea sa prin zonă să fi văzut biserica din cartier, el fiind cel care la începutul secolului XX, scria următoarele : ,,Comăneşti, sat mare, frumos, aşezat între munţi cu tăpşane deschise, uşor înclinate spre apa Trotuşului. Vuieşte valea de zgomotul morilor şi al hierăstraielor. În toate părţile mişcare, zarva, freamătul muncii. Sute de braţe harnice desfundă comorile pământului. Din când în când auzi ca nişte vuiete prelungi strigătele acelea de glasuri unite cu care obişnuiesc muncitorii a se îndemna la ridicarea greutăţilor mari, tăcut privit de pe podişul din stânga măreţului castel, care-şi întinde-n fund, spre codrii, parcu-i întunecat, cu drumuri tăinuite, cu bărci pe lacuri, cu punţi spre cascade şi boschete de portocali”.
Biserica este realizată din lemn de stejar şi brad. Aceasta a fost mărită în anul 1901 şi reparată în ultimii ani. Forma iniţială a construcţiei era de corabie având pereţii tapetaţi cu scânduri atât în exterior cât şi în interior. Catapeteasma era din lemn sculptat, vopsit şi poleit, pictura fiind realizată de pictorul Gheorghe Constantinescu, în anul 1901. Dintre obiectele deţinute de biserică, la începutul secolului al XX lea, amintim: sfântul potir, Sfânta Cruce, un clopot mic din 1790 având următoarea înscripţie . Uşile diaconeşti sînt obişnuite, iar cele împărăteşti sînt sculptate. Cei mai importanţi slujitori ai lăcaşului din Leorda au fost: preoţii Gherasim Vasile şi Ardeleanu Alexandru (jumătatea secolului al XIX-lea), preotul Hanganu (începutul secolului al XX-lea) şi Ion Nistor (între 1909 şi 1948).
sursa: web, motor de căutare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu